Cam asta e mesajul….sunt satul pana peste cap de toate teoriile astea cu razboiul pentru mentinerea pacii….si fiindca mi-e mult prea greata si lene ca sa explic, prefer sa dau propriul meu ultimatum: fie gasiti o solutie, fie lasati pe altii mai capabili…..
De-ar fi atat de simplu…..
Vreau sa traiesc pana mor…nici mai mult, nici mai putin. Al doilea nume al meu ar fi putut fi fantastic….dar e Adrian. De curand am descoperit ca am puteri paranormale: pot ridica lucruri doar cu forta gandului; pana acum am reusit cu succes sa levitez 9 pasari, deci nu poate fi o coincidenta.
Ma caracterizeaza expresia “think ouside the box”; ieri de exemplu ma gandeam cum arata ploaia din perspectiva norului (perversa imagine de altfel). Intotdeauna am simtit ca trebuie sa nu renunti niciodata, sa mergi pana la capat…..pana acum n-am gasit nici un capat asa ca doar am mers.
Cand eram mic vroiam sa fiu super erou; crescand mi-am dat seama ca eroii au sfarsit intotdeauna tragic, asa ca acum imi doresc doar sa fiu super.
Teoria mea despre teoria evolutiei este ca Darvin este rezultatul unui incest. Mi-as dori ca aerul sa contina mult heliu astfel incat toate conversatiile sa fie amuzante si mi-as mai dori sa am pe desktop o poza cu orizontul, facuta de aproape.
Daca apa stinge focul prin soc termic, atunci asta inseamna ca focul “moare” de frig???
Vreau sa fiu bogat si puternic, dar vreau sa-mi pastrez integritatea; cum nu gasesc inca o solutie ma gandesc tot la sex.
(Va urma)….
http://ayjw.org/games/iqgame/iqgame.php …..aici gasiti joculetul pe care il propun….ideea este sa eliminati cat mai multe bile sau cat mai putine….eu am incercat pe varianta de a elimina cat mai multe…vedeti rezultatul…..voi cum stati???
P.S> eu am obtinut rezultatul din poza din prima incercare….insa 3 cred ca ar fi maximum care ar trebui luat in calcul.
” Gandacul de bucatarie supravietuieste x zile fara cap dupa care moare de foame.”
Cu totii am citit sau auzit chestia asta. N-am sa comentez daca e sau nu adevarat, daca cred sau nu chestia asta. Vreau altceva, vreau sa evidentiez ceva ce constientul nostru nu realizeaza, insa subconstientul a ales deja:
Sa purcedem asadar: gandacului i se indeparteaza capul; in acest moment el nu mai are ratiune, nu mai are creier, nu mai gandeste, nu mai ia decizii; dupa momentul indepartarii de corp, capul moare in scurt timp. Restul supravietuieste insa, inima continua sa bata, instinctele raman, restul traieste………
Paradox: este ciudat cum, la nivel subconstient, acceptam ca ca suntem vii atata timp cat inima va bate, nu atata timp cat creierul functioneaza; instinctiv alegem sufletul in locul ratiunii, instinctiv alegem inima ca fiind mai definitorie pt. existenta noastra decat creierul, instinctiv, la nivel inconstient consideram ca ceea ce simtim este mai important decat ceea ce gandim. Cu toate astea, in majoritatea alegerilor pe care le facem nu tinem cont de inima, de ceea ce simtim; constient ne impotrivim insasi firii noastre, alegem sa urmam calea mereu schimbatoare a gandirii de moment, in defavoarea dorintelor inimii care sunt permanente si neschimbate…
Intrebare pt. cei care cred in justetea ratiunii: Daca ati avea dreptate, de ce in momentul in care ati auzit aceasta fraza nu v-ati gandit imediat ca respectivul gandac e mort din moment ce creierul lor moare????? De ce ati acceptat faptul ca este inca viu????
Daca ieri aceasta a fost “Ai ceva de spus? Fă!” astazi replica zilei apartine lui Emil si vine ca mood atasat id-ului de mess:
- ” Nu e rusinos sa nu poti, insa e de cacat sa nu incerci!”
Am sa deschid o noua rubrica pe acest blog, se numeste “Jocuri mici pt. oameni mari”…..
Primul joc pe care il propun este foarte simplu, dar foarte interesant:
Trei prieteni iau masa intr-un restaurant. Dupa ce au terminat, cer nota care este in valoare de 25 de euro. Fiecare dintre ei pune cate 10 euro. Ospatarul aduce 5 euro rest. Cei trei isi iau din rest fiecare cate un euro, iar restul de 2 euro il lasa bacsis. Intrebare: Daca bacsisul a fost de 2 euro, iar fiecare a pus cate 9 euro (unul l-au luat inapoi), insa au platit 30 in total, unde a disparut un euro (9*3+2=29).
Spuneti-l si prietenilor si vedeti ce zic si ei…..oricum daca a fost prea simplu am sa revin cu altele mai grele un picut.
Mi-am pierdut credinta! Ba nu, am renuntat la ea…. de ce? foarte simplu; credinta genereaza religii, credinta genereaza conceptii care, la randul lor, creaza preconceptii care ne restrictioneaza, ne limiteaza, ne influenteaza alegerile. N-ar fi totusi atat de rau daca ar fi doar atat, dar nu e, in timp se transforma in adevarate legi nescrise, dar impuse, despre ce trebuie sa faci, despre cum trebuie sa traiesti, despre ce e bine si ce e rau.
Haideti sa lamurim un lucru: fiecare persoana, pana si cea mai mizerabila stie care este diferenta dintre bine si rau, fiecare dintre noi stim ca putem fi mai buni, stim ce ar trebui sa facem ca sa fim mai buni….si atunci, de ce avem nevoie de “ceva” care sa ne explice ceea ce deja stim?….Dar nu asta e problema; ceea ce este cu adevarat primejdios este modul in care credinta a ajuns sa ne limiteze, sa ne provoace la ura, la aroganta, la autosuficienta…iar preconceptiile si convingerile derivate in zeci si sute ani sunt greu de schimbat….
De asta eu prefer sa am idei nu credinta, pt. ca ideile sunt usor de adaptat realitatii cotidiene, ideile construiesc, dezvolta, nu impun si nu restrictioneaza… prefer ideile deoarece credinta insasi a aparut sub forma unor idei bune.
De asta avem nevoie, de idei bune, nu de credinte, nu de religii, nu de convingeri….
Ma face asta ateu?? In viziunea multora poate; in viziunea mea ma face sa fiu mult mai aproape de divinitate, decat toti cei care isi ghideaza existenta pe baza interpretarii unor interpretari ale unor idei bune…….
Replica de mai sus nu imi apartine, insa a venit in momentul perfect, este reprezentarea simpla a unor ganduri mai complexe care m-au tot incercat in ultimele zile.
Vorbim mult, ne place sa vorbim si credem, si acceptam asta ca fiind solutie pentru toate problemele. Mai mult decat atat suntem falsi, al dracului de falsi; suntem falsi deoarece tot ce spunem vine ca o extensie a ceea ce credem ca ar trebui sa spunem, iar ceea ce credem ca ar trebui sa spunem de cele mai multe ori vine ca o extensie a ceea ce am vazut in filme care ne-au impresionat sau am citit in carti, sau ce consideram ca buna cuviinta o cere …… sau…..
Rezultatul: transformam totul intr-un circ ieftin, intr-o telenovela de rahat. De ce? Pentru ca nici un cuvant nu poate aduce alinare, nici o fraza nu poate consola, pentru ca toate cuvintele din lume nu inseamna nimic, ele au sens doar atunci cand descriu actiuni, altfel nu au nici o valoare.
Solutia: se regaseste in titlu: fa ceva, actioneaza, nu spune ca iubesti -> iubeste!, nu iti oferi ajutorul ->ajuta!, nu vorbi despre ce vrei sa faci -> Fă!, nu vorbi despre ceea ce simti -> simte!; e atat de simplu….
In finalul acestei interventii doresc sa aduc cateva multumiri:
Multumesc domnule Serban Stanescu pentru titlul acestei interventii.
Multumesc Raluca …… pentru tot !
mai intai a fost cocosul………..apoi D-nezeu i-a rupt un fulg din coada si a facut gaina…si gaina a fost nemultumita: de ce cocosul sa aiba oua si ea nu…iar divinitatea, enervata de asa carcotire i-a zis: daca oua vrei atunci o sa ai pana o sa te saturi….si asa a fost.
suna cunoscut???
Intrebare: Cat de mare trebuie sa fie prostia pt. a crede orice, spus de oricine, doar din dorinta de a ne gasi scuze pt. imperfectiunile noastre….doar pt. a nu fi nevoiti sa gandim, sa ne punem intrebari, sa ne privim in oglinda???
P.S>putem gasi exemple asemanatoare in politica, sport, cultura, invatamant,etc.
Astazi sunt trist…de astazi sunt mai singur; astazi o poveste a luat sfarsit…………….
Un om, un tata, un bunic si un prieten a murit……a fost un om simplu, cu un simt extraordinar al umorului; ca tata, a fost un om dur; insa eu nu-l cunosc decat ca bunic si prieten: imi amintesc cum, mic fiind ii ascultam povestile, cum stateam in plapuma la lumina flacarilor din soba sorbindu-i fiecare cuvant; cateodata adormea, era obosit, iar eu il trezeam, ii ceream sa-mi spuna mai mult, iar el zambea si reincepea ………. apoi am crescut si, fara sa-mi dau seama a devenit un prieten extraordinar, singurul care a avut tot timpul numai cuvinte bune, care mi-a dat incredere si putere sa merg mai departe chiar si atunci cand eu nu mai credeam in mine……….
Cu el am plantat primul copac, de la el am invatat despre cum sa sparg lemne, cum sa fac un foc de tabara, cum sa ma orientez prin padure, despre plante si animale, el m-a invatat cum sa te simti liber galopand pe campuri pe un cal naravas, fara sa,……….de la el am invatat sa iubesc natura si muntele…….si altele, atat de multe.
Timpul a trecut, a imbatranit, s-a imbolnavit………….eu eram departe, mult prea departe………….l-am vazut ultima oara acum 9 zile, a aflat ca o sa vin…..era in spital…..in ciuda bolii, s-a trezit cu noaptea in cap, s-a aranjat, a vrut sa-l vad asa cum il stiam…..nu a vrut sa stiu ca sufera. M-a intampinat zambind, a glumit tot timpul…..avea lacrimi in ochii…..si pe mine ma durea sufletul, insa am vrut sa fiu tare, pentru el………
Acum a trecut in nefiinta, marti o sa fie asezat langa bunica,…..eu n-am sa fiu acolo…….corpul acela neinsufletit nu e bunicul; bunicul e cel care traieste in amintirile mele; el nu a murit, el va continua sa traiasca ……….
Citesc randurile de mai sus, le lipseste coerenta, insa sufletul gandeste prin trairi, nu prin cuvinte, nu-mi pasa…………..astazi nu mai vreau sa fiu trist; astazi vreau sa sarbatoresc o viata simpla, o viata implinita…………Inteleg ultimul sfat al bunicului: incet, incet, toti cei pe care-i iubesti vor dispare; fie vor pleca de langa tine, fie vor muri…..nu poti schimba asta; ce poti face insa e sa le oferi un ultim zambet, unul etern, unul care va trai in mintea lor pentru totdeauna…….iubirea trebuie sa genereze bucurie, niciodata durere, nici macar atunci cand persoana dispare din viata ta………..am sa ma bucur, asadar, pt. fiecare persoana pe care am iubit-o, am sa sarbatoresc si sa pretuiesc fiecare viata care se termina cu un ultim zambet…………..am sa incerc sa nu uit nimic, niciodata………………
La revedere tataie, ne vedem in gand!
Astazi, ca de altfel in fiecare zi, imi consumam nervii, memoria si timpul citind stirile zilei pe 2-3 portaluri, spun ei, mai inteligente. Citeam obisnuitele banalitati…..deodata un titlu imi atrage atentia: Sfaturile Lordului Giddens. Ei bine - zic - iata ceva care suna promitator, desi nu intelegeam exact despre si mai ales pt. cine erau respectivele sfaturi; deduc ca sunt pt. romani, deci, si pt. mine……
Deschid articolul …incepe cu o prezentare si citesc urmatoarele: ““Guru” fostului premier britanic Tony Blair face o radiografie a societatii romanesti si indica punctele cheie in care ar trebui actionat” …
Deja entuziasmat, citesc cu atentie, curios fiind sa vad cum vede societatea romaneasca “unul dintre cei mai influenti sociologi, autorul sau editorul a peste 40 de best-seller-uri academice”……
Termin de citit articolul si raman uimit: nu am aflat nimic, nu s-a spus nimic……mi-am pierdut 6 minute citind niste banalitati…..afland nimic despre nimic………………..
Sunt revoltat, intrigat, furios………..ma calmez………………zambesc……….realizez:
TOCMAI ASTA AM FACUT SI EU ACUM!!!!!!!!!
Lumea este intr-o continua schimbare. Conceptii, ritualuri, legi, zei si vise se nasc si mor. Totul se schimba, totul se transforma (evit sa folosesc termenul de evolutie), prezentul este deja trecut, iar eu deja sunt altcineva……un intreg banal de clipe unice. In tot acest context, agonia lui bendis aproape ca a trecut neobsevata……prietena viselor oamenilor, impreuna cu idealul nostru de odinioara a devenit, pe nesimtite, un corp putred, un cadavru grotesc de care cu totii fugim. A ramas insa, in fiecare, amintirea ancestrala a unui sentiment uitat.
A murit Bendis…..nu-mi pasa…..n-o plang…..insa nu pot sa nu ma intreb: Cine s-a nascut??? O fi un zeu….sau poate o viziune…..un vis nu poate sa fie………
P.S> Bendis - zeita tracica a casatoriei care veghea asupra legaturilor matrimoniale.
Azi este marti 13; pt. superstitiosi o zi neagra, plina de teama de neprevazut. Pt. mine e doar o zi in in infernul care a devenit viata mea. Ma simt gol, e ca si cum as fi un pahar imens in care partea de sticla o constituie ura, furia, suferinta, temerile, indoielile, etc., iar lichidul lucrurile bune: amintirile, prietenii, dragostea, bucuria, implinirea; problema este ca ca mi-e din ce in ce mai greu sa umplu acest pahar, nu neaparat ca “lichidul” ar fi mai putin (desi este) ci pt. ca paharul a crescut ingrozitor. Imi amintesc un text amuzant in care cineva a descris “Infernul” lui Dante in cateva cuvinte; suna cam asa:
- Parter – pagini, filozofie, oameni fara noroc;
- Subsol – doar declasati;
- Sub – subsol – niste ticalosi ordinari;
- Sub-sub-subsol – ticalosi de cea mai joasa speta;
- Ultimul nivel – toata lumea jos; scara de aici porneste.
Azi, marti 13, cred cele de mai sus: ne aflam cu totii pe ultimul nivel. Sunt insa un visator si un optimist, insa tocmai de aceea aceasta realizare ma sperie : pt. ca respectand constructia, singurul mod de a ma inalta ma duce pe drumul ticalosiei de cea mai joasa speta, apoi a ticalosiei ordinare spre tagma declasatilor, ca apoi sa ajung in sfarsit la nivelul superior care sa-mi permita sa incep constructia “ la suprafata”. Si tot nu e de ajuns: mai trebuie ca, intr-un mod fortuit, norocul sa vina exact in acel moment.
Trist, nu?? Dar cel putin incerc sa caut, sunt pregatit sa incerc, sa suport mizeria lumii, doar pt. sansa ca, undeva, candva, sa-mi dau o “intalnire oarba” cu norocul.
Timpul trece insa implacabil, iar maine va fi miercuri 14 si alte ganduri, alte trairi vor veni si vor trece; cine stie? Poate maine am sa descopar Edenul………….
Am citit de curand o carte care mi-a atras atentia; se numeste “Ritmuri interioare” si este scrisa de catre Serban Stanescu. O carte foarte interesanta, de altfel pe care o recomand; insa nu despre asta e vorba, ci despre un capitol al cartii intitulat “Testoasa si Iepurele”. Intreaga idee se bazeaza pe intelegerea faptului ca nu toti suntem la fel, ca nu avem acelasi ritm, ca nu gandim la fel, ca ceea ce functioneaza pentru unul nu functioneaza pentru altul. Astfel unii suntem “Testoase” iar altii “Iepuri”, unii suntem reticienti fata de schimbari bruste, altii le cautam; unii au nevoie de siguranta si stabilitate, altii de risc si neprevazut, etc.
Toate aceste lucruri m-au facut sa ma gandesc la povestea despre iepurele si testoasa pe care am auzit-o in copilarie. Sincer am pariat pe iepure atunci, deoarece imi parea facut pentru viteza, mai adaptat, imi parea ca merita mai mult sa castige. Acum insa vad lucrurile altfel; facand abstractie de finalul povestii, toata intrecerea asta imi pare un blat nenorocit, facut special pt. a avantaja iepurele, pt. ca iepurele este intradevar mai rapid, insa numai raportat la mediu terestru, daca schimbam acest mediu, observam ca testoasa este mai rapida, mai pregatita, deci favorita.
Am incercat o vreme sa gasesc mediul in care ambii concurenti sa aiba sanse egale, insa tot ce am gasit a fost un parcurs mixt care sa avantajeze si sa dezavantajeze, in egala masura, ambii concurenti. O vreme am fost chiar multumit, dar apoi, intr-un moment de ratacire, am realizat ceva:
In incercarea mea nenorocita de a crea sanse egale, atat pentru testoasa cat si pentru iepure, am sacrificat performanta, in loc sa caut sa le dezvolt calitatile, am cautat sa le anihilez, in loc sa sprijin am cautat sa impiedic.
Meditand la chestia asta am descoperit ca nu am facut altceva decat ceea ce, in mod inconstient, am fost invatat sa fac: din dorinta de a crea sanse egale pentru toti, am instaurat mediocritatea, am cautat sa anulez calitatile unuia doar pentru ca altul, mai putin dotat sa aiba sanse egale de reusita. Prin raportare la viata cotidiana observam cu stupoare faptul ca peste tot (cu f. mici exceptii) se intampla acelasi lucru: se incearca creerea unor mutanti, a unor iepuro-testoase, si, ceea ce este si mai grav e faptul ca acest mutant nu numai ca nu este superior calitatilor celor doua tipuri, dar, si asta este foarte grav, combina defectele si limitarile celor doi astfel incat nu poate functiona decat intr-un mediu de laborator, teoretic. Asa ca oameni buni, fie iepuri, fie testoase, acceptati faptul ca diferentele nu va fac pe uni mai buni decat alti, nu va fac superiori unii fata de altii, ci pur si simplu va fac diferiti. Iar, cum lumea este un mediu atat de variat si complex, atat voi iepurilor veti avea nevoie de testoase pentru coerenta, stabilitate si continuitate, iar voi testoaselor aveti nevoie de iepuri pentru progres, viziune si inovatie. Cand vom intelege ca toate aceste diferente dintre noi, nu ne fac dusmani ci ne fac mai puternici ca grup, poate vom reusi sa ne facem tuturor viata mai usoara si mai frumuoasa si, poate vom gasi o forma mai buna de organizare sociala decat cea democratica care, in viziunea mea este deja depasita.
P.S> Pentru cei care vor sa citeasca cartea mai sus mentionata o gasesc la urmatoarea adresa: http://mediafctory.com/download.html
| L | M | Mi | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Apr | ||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
| 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
| 28 | 29 | 30 | 31 | |||
