Marti 13

Azi este marti 13; pt. superstitiosi o zi neagra, plina de teama de neprevazut. Pt. mine e doar o zi in in infernul care a devenit viata mea. Ma simt gol, e ca si cum as fi un pahar imens in care partea de sticla o constituie ura, furia, suferinta, temerile, indoielile, etc., iar lichidul lucrurile bune: amintirile, prietenii, dragostea, bucuria, implinirea; problema este ca ca mi-e din ce in ce mai greu sa umplu acest pahar, nu neaparat ca “lichidul” ar fi mai putin (desi este) ci pt. ca paharul a crescut ingrozitor. Imi amintesc un text amuzant in care cineva a descris “Infernul” lui Dante in cateva cuvinte; suna cam asa:

-         Parter – pagini, filozofie, oameni fara noroc;

-         Subsol – doar declasati;

-         Sub – subsol – niste ticalosi ordinari;

-         Sub-sub-subsol – ticalosi de cea mai joasa speta;

-         Ultimul nivel – toata lumea jos; scara de aici porneste.

Azi, marti 13, cred cele de mai sus: ne aflam cu totii pe ultimul nivel. Sunt insa un visator si un optimist, insa tocmai de aceea aceasta realizare ma sperie : pt. ca respectand constructia, singurul mod de a ma inalta ma duce pe drumul ticalosiei de cea mai joasa speta, apoi a ticalosiei ordinare spre tagma declasatilor, ca apoi sa ajung in sfarsit la nivelul superior care sa-mi permita sa incep constructia “ la suprafata”. Si tot nu e de ajuns: mai trebuie ca, intr-un mod fortuit, norocul sa vina exact in acel moment.

Trist, nu?? Dar cel putin incerc sa caut, sunt pregatit sa incerc, sa suport mizeria lumii, doar pt. sansa ca, undeva, candva, sa-mi dau o “intalnire oarba” cu norocul.

Timpul trece insa implacabil, iar maine va fi miercuri 14 si alte ganduri, alte trairi vor veni si vor trece; cine stie? Poate maine am sa descopar Edenul………….

Iepurele si Testoasa

Am citit de curand o carte care mi-a atras atentia; se numeste “Ritmuri interioare” si este scrisa de catre Serban Stanescu. O carte foarte interesanta, de altfel pe care o recomand; insa nu despre asta e vorba, ci despre un capitol al cartii intitulat “Testoasa si Iepurele”. Intreaga idee se bazeaza pe intelegerea faptului ca nu toti suntem la fel, ca nu avem acelasi ritm, ca nu gandim la fel, ca ceea ce functioneaza pentru unul nu functioneaza pentru altul. Astfel unii suntem “Testoase” iar altii “Iepuri”, unii suntem reticienti fata de schimbari bruste, altii le cautam; unii au nevoie de siguranta si stabilitate, altii de risc si neprevazut, etc.
Toate aceste lucruri m-au facut sa ma gandesc la povestea despre iepurele si testoasa pe care am auzit-o in copilarie. Sincer am pariat pe iepure atunci, deoarece imi parea facut pentru viteza, mai adaptat, imi parea ca merita mai mult sa castige. Acum insa vad lucrurile altfel; facand abstractie de finalul povestii, toata intrecerea asta imi pare un blat nenorocit, facut special pt. a avantaja iepurele, pt. ca iepurele este intradevar mai rapid, insa numai raportat la mediu terestru, daca schimbam acest mediu, observam ca testoasa este mai rapida, mai pregatita, deci favorita.
Am incercat o vreme sa gasesc mediul in care ambii concurenti sa aiba sanse egale, insa tot ce am gasit a fost un parcurs mixt care sa avantajeze si sa dezavantajeze, in egala masura, ambii concurenti. O vreme am fost chiar multumit, dar apoi, intr-un moment de ratacire, am realizat ceva:
In incercarea mea nenorocita de a crea sanse egale, atat pentru testoasa cat si pentru iepure, am sacrificat performanta, in loc sa caut sa le dezvolt calitatile, am cautat sa le anihilez, in loc sa sprijin am cautat sa impiedic.
Meditand la chestia asta am descoperit ca nu am facut altceva decat ceea ce, in mod inconstient, am fost invatat sa fac: din dorinta de a crea sanse egale pentru toti, am instaurat mediocritatea, am cautat sa anulez calitatile unuia doar pentru ca altul, mai putin dotat sa aiba sanse egale de reusita. Prin raportare la viata cotidiana observam cu stupoare faptul ca peste tot (cu f. mici exceptii) se intampla acelasi lucru: se incearca creerea unor mutanti, a unor iepuro-testoase, si, ceea ce este si mai grav e faptul ca acest mutant nu numai ca nu este superior calitatilor celor doua tipuri, dar, si asta este foarte grav, combina defectele si limitarile celor doi astfel incat nu poate functiona decat intr-un mediu de laborator, teoretic. Asa ca oameni buni, fie iepuri, fie testoase, acceptati faptul ca diferentele nu va fac pe uni mai buni decat alti, nu va fac superiori unii fata de altii, ci pur si simplu va fac diferiti. Iar, cum lumea este un mediu atat de variat si complex, atat voi iepurilor veti avea nevoie de testoase pentru coerenta, stabilitate si continuitate, iar voi testoaselor aveti nevoie de iepuri pentru progres, viziune si inovatie. Cand vom intelege ca toate aceste diferente dintre noi, nu ne fac dusmani ci ne fac mai puternici ca grup, poate vom reusi sa ne facem tuturor viata mai usoara si mai frumuoasa si, poate vom gasi o forma mai buna de organizare sociala decat cea democratica care, in viziunea mea este deja depasita.
P.S> Pentru cei care vor sa citeasca cartea mai sus mentionata o gasesc la urmatoarea adresa: http://mediafctory.com/download.html