Lumea este intr-o continua schimbare. Conceptii, ritualuri, legi, zei si vise se nasc si mor. Totul se schimba, totul se transforma (evit sa folosesc termenul de evolutie), prezentul este deja trecut, iar eu deja sunt altcineva……un intreg banal de clipe unice. In tot acest context, agonia lui bendis aproape ca a trecut neobsevata……prietena viselor oamenilor, impreuna cu idealul nostru de odinioara a devenit, pe nesimtite, un corp putred, un cadavru grotesc de care cu totii fugim. A ramas insa, in fiecare, amintirea ancestrala a unui sentiment uitat.
A murit Bendis…..nu-mi pasa…..n-o plang…..insa nu pot sa nu ma intreb: Cine s-a nascut??? O fi un zeu….sau poate o viziune…..un vis nu poate sa fie………
P.S> Bendis - zeita tracica a casatoriei care veghea asupra legaturilor matrimoniale.
Cred că am spus deja anterior.
Mă bucur că ai pus problema. Depinde de noi dacă o vom readuce printre noi. Prea mulţi uită că există un sacru în fiecare banalitate. Că există milioane de lucruri mărunte, gesturi, sunete,… care dacă sunt lăsate să treacă, viaţa se goleşte de tot ce are ea mai frumos. Mă bucur primăvara când văd un mugure… Dar, cum bine spuneai în alt articol, asta e şcoala Muntelui. Acolo cred că am învăţat primele litere din Arta de a iubi. Poate cele mai importante, mi-e greu să spun… Arta de a Iubi, e totuşi o carte foarte groasă, pe care cei mai mulţi, nici măcar de praf nu se ostenesc să o şteargă… Şi atunci, Bendis…