Astazi sunt trist…de astazi sunt mai singur; astazi o poveste a luat sfarsit…………….

Un om, un tata, un bunic si un prieten a murit……a fost un om simplu, cu un simt extraordinar al umorului; ca tata, a fost un om dur; insa eu nu-l cunosc decat ca bunic si prieten: imi amintesc cum, mic fiind ii ascultam povestile, cum stateam in plapuma la lumina flacarilor din soba sorbindu-i fiecare cuvant; cateodata adormea, era obosit, iar eu il trezeam, ii ceream sa-mi spuna mai mult, iar el zambea si reincepea ………. apoi am crescut si, fara sa-mi dau seama a devenit un prieten extraordinar, singurul care a avut tot timpul numai cuvinte bune, care mi-a dat incredere si putere sa merg mai departe chiar si atunci cand eu nu mai credeam in mine……….

Cu el am plantat primul copac, de la el am invatat despre cum sa sparg lemne, cum sa fac un foc de tabara, cum sa ma orientez prin padure, despre plante si animale, el m-a invatat cum sa te simti liber galopand pe campuri pe un cal naravas, fara sa,……….de la el am invatat sa iubesc natura si muntele…….si altele, atat de multe.

Timpul a trecut, a imbatranit, s-a imbolnavit………….eu eram departe, mult prea departe………….l-am vazut ultima oara acum 9 zile, a aflat ca o sa vin…..era in spital…..in ciuda bolii, s-a trezit cu noaptea in cap, s-a aranjat, a vrut sa-l vad asa cum il stiam…..nu a vrut sa stiu ca sufera. M-a intampinat zambind, a glumit tot timpul…..avea lacrimi in ochii…..si pe mine ma durea sufletul, insa am vrut sa fiu tare, pentru el………

Acum a trecut in nefiinta, marti o sa fie asezat langa bunica,…..eu n-am sa fiu acolo…….corpul acela neinsufletit nu e bunicul; bunicul e cel care traieste in amintirile mele; el nu a murit, el va continua sa traiasca ……….

Citesc randurile de mai sus, le lipseste coerenta, insa sufletul gandeste prin trairi, nu prin cuvinte, nu-mi pasa…………..astazi nu mai vreau sa fiu trist; astazi vreau sa sarbatoresc o viata simpla, o viata implinita…………Inteleg ultimul sfat al bunicului: incet, incet, toti cei pe care-i iubesti vor dispare; fie vor pleca de langa tine, fie vor muri…..nu poti schimba asta; ce poti face insa e sa le oferi un ultim zambet, unul etern, unul care va trai in mintea lor pentru totdeauna…….iubirea trebuie sa genereze bucurie, niciodata durere, nici macar atunci cand persoana dispare din viata ta………..am sa ma bucur, asadar, pt. fiecare persoana pe care am iubit-o, am sa sarbatoresc si sa pretuiesc fiecare viata care se termina cu un ultim zambet…………..am sa incerc sa nu uit nimic, niciodata………………

La revedere tataie, ne vedem in gand!